Avânt radioamatoricesc pe drumurile patriei

Cam așa am pornit în aventura pe două și patru roți spre Sibiu și nu numai, în încercarea de a rezolva problemele tehnice de la repetorul RoLink din Păltiniș. Știam că urmează două zile pline de adrenalină, chiar prin natura mijloacelor de deplasare ce aveam să le folosim. De asemenea, aceste zile ar fi trebuit să le petrecem în mare parte pe drum, în trafic printre mașini sau din contră, peste dealuri și câmpii, în niște locuri care ne vor încărca la maxim cu energie, ca să nu mai vorbim de bună-dispoziție.

“Spre Sibiu trei radioamatori au plecat

Pe drumuri nebune și sate săsești

Spre Păltiniș vroiau să ajungă odat’

Locuri atât de frumoase găsești.”

La ultima noastră deplasare în zonă despre care am mai povestit aici, într-o zi de primavară capricioasă cu lapoviță, ceea ce s-a putut remedia atunci s-a făcut în lipsa alimentării cu energie electrică a locației. În altă ordine de idei, nici camera web instalată nu dădea semne că ar vrea să ne transmită imagini live de acolo, asa că eu, Cătălin – YO7GQZ și Bogdan – YO3IXW am ales să ajungem din nou la Păltiniș, într-un sfârșit de săptămână torid, așa acum îi șade bine lunii lui Cuptor.

Și cum imaginația noastră este bogată atunci când vine vorba de lucruri mai ieșite din comun, ne-a trecut prin cap că ar fi mai interesant dacă parcurgem drumul cu motocicletele. Totuși, Cătălin avea o grămadă de echipamente de cărat și ustensile pentru cățărat pe pilonul unde sunt montate antena și camera, așa că ne-am gândit ca eu să mă deplasez cu mașina, iar Cătălin și Bogdan să alerge caii neîmblânziți ai Hondelor pe drumuri faine și chiar mai puțin circulate ale patriei.

Totuși, planurile noastre au fost cât pe ce să fie anulate, din cauza “Turului Ciclist al Sibiului” despre care am aflat abia în seara premergătoare excursiei. Traseul propus de organizatori coincidea cu al nostru, adică pe șoseaua care urcă spre Stațiunea Păltiniș, iar pentru jumătate din ziua de sâmbătă drumul urma să fie închis. Ne-am gândit la o soluție care să excludă abandonul misiunii, așa încât era frumos până la urmă să facem un ocol pitoresc al zonei Sibiului până la Mediaș, încadrându-ne în timp până la orele 17, când circulația rutieră ar fi fost permisă spre Păltiniș.

Itinerariul nostru a început la ieșirea din Pitești unde ne-am întâlnit cu Bogdan și am pornit spre Curtea de Argeș. Partea amuzantă a acestui trio mai puțin obișnuit consta în faptul că țineam legătura între noi comunicând pe o frecvență locală, însă doar eu aveam acces suplimentar la rețeaua RoLink sau canalul info trafic. Practic, re-translatam către Cătălin și Bogdan saluturile prietenilor radioamatori aflați la recepție, dar și eventualele situații apărute în traficul local. Altfel, harta APRS era aglomerată mulțumită celor trei indicative care se întreceau în liniuțe urmând același traseu: YO7GQZ-1, YO7GQZ-5 și YO3IXW-8.

Revenind la excursie, am ales varianta alternativă de drum spre Râmnicu Vâlcea prin Curtea de Argeș datorită aglomerației create de lucrările rutiere care se desfășoară pe Dealul Negru și ne-ar fi ținut multă vreme blocați în trafic. Astfel, am ajuns în județul vecin mult mai repede, iar colegii mei s-au bucurat pe câte două roți de virajele strânse și provocatoare ale asfaltului.

Ulterior, Valea Oltului am parcurs-o în mod organizat în coloana impusă de participanții la trafic, iar în apropiere de Sibiu am cotit dreapta pe autostrada A1 până la intrarea pe drumul spre Mediaș. Astfel, am parcurs o buclă de drum județean DJ106, printr-o mulțime de sate transilvănene, cu specificul caselor săsești și comune despărțite de porțiuni cu dealuri, pășuni cu mioare și pădure. Dezavantajul șoferului l-am simțit din plin în această drumeție, deoarece nu m-am putut bucura de priveliștea din stânga sau dreapta, dar mai ales a neputinței de a putea fotografia ceva din tot ceea ce vedeam. Pe lângă vigilența pe care mi-o cerea condusul, trebuia să fiu în permanență atentă la colegii mei de drum, aflați când în fața, când în spatele mașinii. În același timp, cu stația mobilă apelam rețeaua RoLink si canalul info trafic, iar cu cea portabilă, încercam să mă concentrez la Cătălin și Bogdan. Ei vorbeau prin vâjâitul căștilor, astfel încât să facem schimb de informații despre orice, de la distanța de câteva deci de metri între noi. Până la urmă era comică situația, deoarece după un timp nu mai știam la care stație să vorbesc și cu cine.

“O mașină de teren și două motoare

Gonind ca vântul printre comune,

Repetorul RoLink se vedea în zare

Pe dealuri, prin văi spre soare apune.”

La un moment dat, am oprit pe marginea șoselei destul de puțin circulate și ne-am odihnit preț de minute bune la umbra deasă a unui nuc. Încărcați cu energie și miros de iod cu nuci verzi, am continuat drumul spre Mediaș, și ulterior am cotit stânga spre Sibiu. În apropiere de Hermannstadt, ne-am orientat către drumul DJ106E care urcă spre Paltiniș pe ruta Cristian – Orlat – Gura Râului. Știam de anul trecut că serpentinele lui sunt acoperite cu asfalt numai bun pentru o escapadă cu motociclete, ceea ce i-a încântat pe colegii mei.

După ce ne-am cazat la o pensiune din zonă și am aflat că s-a redeschis circulația rutieră după terminarea turului ciclist, am urcat doar cu mașina spre Păltiniș, moment în care ne-am întâlnit și cu Radu – YO6PVO. Apoi, cei patru voinici, veseli și cu mult chef de vorbă, au pornit spre locația repetorului RoLink.

Foarte mult nu era de lucru, iar sub razele blânde ale soarelui pregătit de apus, Cătălin s-a urcat pe pilon pentru a verifica legăturile cablurilor de alimentare a camerei web. Între timp, Radu a schimbat interfața repetorului RoLink aflat în incintă.

“Sibianul Radu nerăbdător aștepta

Pe Cristina, Cătălin și Bogdan să sosească,

Să pornească din nou web-camera,

Cu un salut și un zâmbet să se regăsească.”

Ca de obicei, eu m-am ocupat cu partea cea mai plăcută a excursiei, încercând să pătrund cu imaginația în mintea perfectă a naturii.

Bogdan a comunicat în mod direct împreună cu “alpinistul” Cătălin, cocoțați fiecare pe câte un pilon, deschizând zările.

După ce treaba a fost isprăvită, iar imaginile live ne-au fost transmise via internet printr-un link aflat la QTH-ul de bază al lui Radu, seara începea să se lase agale peste munți, deși răcoarea plăcută a altitudinii parcă insista să mai rămânem.

Era puțin trecut de ora 9 PM când am început coborârea spre Păltiniș și apoi Gura Râului, nu înainte de a ne lăsa conduși la finalul zilei sub lumina ceasului corai al soarelui.

Am zăbovit ceva timp pe o pășune în compania unor mioare curioase, până când s-a dus și ultima rămășiță a zilei, undeva într-un trecut ireversibil.

A doua zi, începutul părea promițător ca aspect al vremii, cu soare, puțină căldură matinală și chiar adierea unui vânticel. Pentru după-amiază însă, erau anunțate averse cu descărcări electrice și care pun la încercare experiența unui motociclist.

Noi aveam destulă vreme până atunci, așa că era momentul perfect pentru o urcare în Păltiniș, dar de data asta doar cu motoarele, eu ca pasager pe roșcovana nervoasă a lui Cătălin.

Oricum, după ce am ajuns la destinație, deja se întrezăreau la orizont norii cenușii ai furtunii prognozate, așa că am grăbit puțin coborârea și pornirea pe drumul spre casă. Cum era de așteptat, în orele care au urmat, Cătălin a trecut prin proba de foc a începătorului în motocislism, facându-și botezul în timpul ploii torențiale dezlănțuite. El și Bogdan au fost udați pe tot parcursul Văii Oltului, până în apropiere de Râmnicu Vâlcea, în timp ce din mașină, eu nu distingeam mai nimic la câteva zeci de metri, iar ștergătoarele nu mai făceau față. Deși nu ne mai vedeam, ne-am putut auzi prin intermediul stațiilor radio. Noi am urmat același traseu și pe drumul de întoarcere, urmând varianta de drum prin Curtea de Argeș. După repriza violentă de ploaie cu fenomene electrice, a revenit lumina soarelui, dar și căldura verii, ca și cum trecutul fusese doar un vis urât.

Au fost două zile obositoare cu drum lung, dar interesante, relaxante prin natura locurilor unde am ajuns, dar si a evenimentelor și a faptelor petrecute radioamatoricește și nu numai. Imaginile în mișcare de mai jos completează momentele faine ale drumeției noastre. Am avut cu noi avântul radioamatorului pasionat, spiritul RoLink și bucuria unei experiențe inedite în privința modului de deplasare. Ne-a însoțit curiozitatea de a vedea și încerca lucruri noi, care ne-au încântat în egală măsură. La fel de plăcută a fost revederea cu prietenii și de fiecare dată am impresia că nu i-am mai văzut de ieri.

’73

Cristina – YO7JYL