Călători pe potecile din Piatra Mare

 “O stație agățată de rucsac în spate
  Să glăsuie munțomanului prin pădure,
  Poteci ascunse spre o cabană aparte
  Și călătorului, oboseala încet să o-ndure.”

Deși am drumețit de atâtea ori în fascinanta zonă a Brașovului, nu urcasem nici măcar o dată în Masivul Piatra Mare. Știam despre el și că este despărțit de Masivul Postăvarul prin culoarul Văii Timișului.

Sora mea care locuiește în vechiul oraș de la poalele Tâmpei îmi povestise că este relativ ușor de ajuns, iar priveliștea care îl răsplătește de turistul obosit este pe măsura așteptărilor.

Apoi, în excursiile întreprinse de mine alături de Cătălin – YO7GQZ pe culmi montane, activând diverse vârfuri în Programul S.O.T.A, aveam surpriza să-l întâlnesc într-o legătură la stație pe Bodgan – YO3IXW. Cu el mă auzeam pe direct și de cele mai multe ori, fie vară, fie iarnă, se afla la Cabana din Masivul Piatra Mare.

Curiozitatea de a ajunge acolo, a fost amplificată odată cu ideea unui proiect interesant pe care mi l-a propus Bogdan pentru site. El presupunea printre altele un link radio în 5GHz cu două antene, legătură prin care se poate accesa camera web de la cabană, urmând a transmite imagini cu zările Brașovului.

Este adevărat că îi spusesem în mai multe rânduri că o să ajungem acolo cândva, dar nu știam să spun dacă într-un viitor mai mult sau mai puțin apropiat. Vineri însă, a urmat întrebarea lui: “Mergem duminică în Piatra Mare?”. Fiind la final de concediu, nu ne-a trebuit prea mult să stăm pe gânduri sau să ne facem planuri, așa că am zis… “Hai!”. Camera web nu-și actualizase imaginile și cu ocazia asta ne gândiserăm la o lucrare de mentenanță.

Alături de Cătălin am pornit la drum pe ruta bine știută: Pitești – Câmpulung Muscel – Mateiaș, apoi culoarul Rucăr – Bran – Moeciu – Centura Brașov – Timișul de Jos.

La aproximativ aceeași oră, Bogdan – YO3IXW și Edi – YO3RAM din București, apăreau pe harta APRS cu simbolul unui trenuleț care se strecura prin relieful Văii Prahovei. Punctul de întâlnire era Halta Timișul de Jos, urmând a mai parcurge încă patru kilometri cu mașina până la Dâmbul Morii.

De acolo, cu rucsacul în spate și stația radio prinsă de el, Cătălin, Bogdan, Edi și cu mine, am pornit pe poteca prin pădure, de-a lungul apei Timișului, preț de șase kilometri pe traseul dungii roșii.

Era o vreme neobișnuit de caldă pentru Brașov, având în vedere că la orele 11 înainte de meridian, în aer erau deja 31 de grade.

La fel am simțit și noi, poate mai accentuat din pricina efortului, dar pe măsură ce înaintam în altitudine spre cei 1628 m unde este așezată cabana, venea spre noi un aer răcoros, adus de un vânticel ce foșnea frunzele de un verde intens.

“Spre Piatra Mare urcam cu răbdare
Și frunze și ramuri, pădure și plai,
Radioamatori curioși, șir indian pe cărare
Odihnă-n poiana cu iarbă… să stai.”

Traseul cu bandă roșie urcă asemenea unui zig-zag, iar din loc în loc, cineva s-a gândit să pună câte o băncuță, care m-a îndemnat să mă întind pe ea pentru privit cerul albastru printre copaci sau razele soarelui care ne căutau prin umbră.

De-a lungul drumului am întâlnit o mulțime de turiști în urcare sau coborâre, dovada faptului că zona este una foarte pitorească. Potecile traseelor din Piatra Mare sunt bătătorite de atâția trecători nu doar vara, ci practic în orice perioadă a anului, fiind prevăzute cu multe indicatoare.

La cabană se poate ajunge și urmând calea spre Canionul Șapte Scări, dar ne-am gândit că este mai cirulat traseul respectiv, așa că noi l-am evitat, alegând ruta clasică. După aproximativ trei ore de mers lejer, relaxare și poze, am ajuns în poiana cu brazi, iar apoi dintr-o dată, s-a deschis în fața ochilor un platou verde, care are cabana amplasată în centru. De la ea, traseul se continuă încă vreo oră până în Vf. Piatra Mare, la altitudinea de 1844 m.

Vroiam să îi facem o surpriză gazdei de la Cabana Piatra Mare, adică lui Attila – YO6HSH, cel care îi întâmpină din pragul cabanei pe călătorii obosiți de urcuș.

Nu ne știam decât de pe calea undelor radio, așa că prin intermediul lui Bogdan urma să facem cunoștină și să vedem live locul de unde camera web transmite imagini de pe înălțimi. Bucuria de a ne cunoaște și în video a fost de ambele părți, iar soția lui, Aniko – YO6HXJ, ne-a servit cu o delicioasă ciorbă de cartofi cu tarhon și mâncare de fasole.

Printre legături radio, am luat legătura cu YO6BZL, Peter din Miercurea Ciuc, informându-mă despre indicativul special YP1000LEANY, activ pe toată perioada lunii iulie și dedicat festivalului de Folk – The Day of Thousand Szekely Girls.

În tot acest timp, Bogdan a rezolvat problema camerei web care și-a actualizat imaginile pe site, iar Edi s-a bucurat de un pic de odihnă pe prispa cabanei, admirând peisajul. Cătălin s-a jucat cu “zburătoarea” fără astâmpăr, adunând imagini pentru o panoramă interesantă de pe înălțimi. Cam așa se vede cabana Piatra Mare și masivul muntos care o ocrotește:

Am mângâiat măgărușii care se bucură de libertatea pajiștii montane și m-am amuzat fotografiind viața de la nivelul firului de iarbă, așa cum îmi place mie să spun.

Cu toții ne-am bucurat de faptul că eram acolo, dar timpul a trecut extrem de repede, iar noi trebuia să ne punem în mișcare pentru traseul de întoarcere.

Ne-am urnit cu greu și mai ales cu părere de rău pentru că trebuia să plecăm de la răcoare și relaxarea muntelui. Am strâns jucăriile radio, iar rucsacii așteptau să fie coborâți în spate, urmând să parăsim pajiștea de un verde ireal. Soarele ne trezea la realitate cu graba lui spre apus și cerul atât de senin, cum doar la munte este. În jurul orei 5 PM, i-am salutat pe Atti, Aniko și amicii lor de la cabană după care am început coborârea spre Dâmbul Morii și Halta Timișul de Jos.

Apoi, eu și Cătălin ne-am continuat drumul către Pitești, dar de data asta pe ruta Pârâul Rece – Râșnov – Moeciu – Bran – Șirnea – Podu Dâmboviței – Rucăr – Mateiaș – Câmpulung Muscel și QTH-ul de bază.

Mai ales în zona județului Brașov, până în apropiere de Bran, infrastructura drumului este în refacere, după decopertarea stratului de beton și turnarea unui nou covor asfaltic, așa că am numărat cel puțin patru semafoare, la care am avut de stat în trafic. De-a lungul traseului, coloana de mașini s-a mai dispersat, dar noi tot am vrut să ocolim putin drumul prin comuna turistică Șirnea, de unde se vede atât de frumos Masivul Piatra Craiului.

“Un cer senin și Brașovul din vale
Aduc zarea tot mai aproape.
Natura și munte ne iese în cale,
O lume întreagă nu poate desparte.”

A fost o zi tipică de vară, cu mult soare spre orizonturi, cer mult prea albastru, natură mult prea verde, adică așa cum îi place munțomanului. Îmi aduc aminte că mă uitam la ceilalți turiști care se întindeau pe iarba din fața cabanei, exclamând cât de frumos este. Da, într-un cuvânt, chiar așa a fost!

Mulțumiri lui Edi – YO3RAM pentru unele dintre cadre

’73

Cristina – YO7JYL