Charlie la răscrucea zărilor

În fiecare an arunc o privire în urmă, pentru a-mi aduce aminte unde eram în trecut pe vremea asta. Dacă mi-a făcut plăcere și doresc să revăd acele locuri, pornim într-acolo. Așa s-a întamplat și acum, pentru că Platoul Munților Bucegi ne cheamă să-l redescoperim pe Charlie – YO9C, care de ani de zile privește spre răscrucea zărilor. Aflat la altitudinea de 2162 m, bătrânul repetor s-a aflat de multe ori în calea vicisitudinilor vremii care i-au pus la încercare rezistența.

În incinta locației se află echipamentele radio care sunt nevoite să funcționeze în condiții extreme, fenomenele meteo cu descărcări electrice fiind ceva firesc pe platou. În aproape toate cazurile, cea care cedează este sursa de alimentare a aparaturii și trebuie schimbată cu resurse financiare proprii aproape în fiecare an, de către radioamatori voluntari.

În urmă cu un an, alături de Cătălin – YO7GQZ și Bogdan – YO3IXW, înlocuiam sursa existentă atunci la “Baba Mică” sau repetorul UHF, care se arsese în timpul unei furtuni puternice cu descărcări electrice violente. Cătălin a donat sursa noastră de alimentare a stației pe care o foloseam în concursuri radio.

De această dată, configurația a fost aceeași, doar că Bogdan a fost cel care a cumpărat o sursă nouă, iar împreună știam că vom face treabă bună. De vreo lună încoace nu se mai auzise repetorul UHF aflat în locația lui Charlie, iar cea bănuită că ar fi vinovată era sursa ce se arsese.

Am urcat diverse cu noi, poate mai multe chestii decât puteam căra în rucsacii din spate sau duce în mâini, de la diverse scule, stații mobile și portabile, până la diverse cabluri, antene, adaptoare. Odată schimbată sursa cu cea achiziționată cu scopul donației de către Bogdan, ne-am bucurat pentru că echipamentele s-au trezit din amorțire și au început să funcționeze ca și până acum. De asemenea, Catalin a reparat și antena de emisie pentru APRS din care zburase un element în bătaia vântului.

Situația s-a potrivit perfect, deoarece deschiderea reliefului pe care o are zona lui Charlie era și un loc minunat de ieșit undeva la iarbă verde. Gândeam că dacă ar ține propagarea cu noi, putem să efectuăm niște legături radio cu ocazia celei de a 8-a ediții din cadrul GreenParty 2019 în Programul World Wide Flora & Fauna.

Reperul YOFF-0015 al Platoului Munților Bucegi a fost consemnat în logurile stațiilor de pretutindeni care ne-au auzit în banda de 14 MHz a undelor scurte. Noi aveam planuri mărețe pentru tura de o singură zi, mai ales că era interesant și să activăm vreun obiectiv S.O.T.A. În zonă sunt o multitudine, vârfuri destul de ușor de accesat, iar altitudinea de peste 2000 m oferă un real avantaj.

Singurul nostru regret era acela că nu am găsit cazare în zonă pentru o drumeție de două zile. Așa că am încercat pe cât posibil să ne încadrăm într-un interval orar impus de CFR pentru trenul de întâlnire și cel de plecare al lui Bogdan.

Nu am crezut o clipă că vremea va ține cu noi, dincolo de norii adunați peste creste sau din contră dispersați de vântul platoului. Deși am avut cu noi haine impermeabile și destul de groase, nici măcar o picătură de ploaie nu a vrut să ne strice bucuria de a socializa cu muntele.

Cred că pe tot parcursul anului, Munții Bucegi sunt bătătoriți de pașii atâtor turiști dornici să vadă și să simtă poate energia inepuizabilă pe care o dăruiește cu prisosință pământul acestor locuri. Însă în perioada verii, potecile lor sunt populate ca niciodată de călători mai mult sau mai puțin pregătiți pentru vremea imprevizibilă de pe munte.

Dincolo de pietrele Babelor, profilul neclintit al Sfinxului și Crucea impunătoare a Eroilor Neamului de pe Vf. Caraiman, aici am găsit un loc minunat de popas, de relaxare pe iarba moale a pajiștilor, de regăsire, de privit în jur fără să mă mai gândesc la nimic și… liniște.

Printre antenele pe care le-am înălțat spre cer și unde radio care s-au pierdut în eter, poate toate astea le-am căutat și noi revenind aici. Și le-am găsit… în albastrul atât de luminos al cerului când vrea sa fie senin, în culorile ireal de perfecte ale florilor despre care te întrebi cum rezistă, în vântul care știe să mângâie iarba sau din contră cu puterea sa poate șlefui chiar piatra. Le-am aflat în zborul păsărilor care par să atingă norii sau în șoaptele de fier ale lui Charlie, pe care oricum pare să nu îl mai impresioneze nimic.

Vechiul repetor de pe Platoul Bucegilor are și un site dedicat http://yo9c.aprs.ro/ făcut de Bogdan, unde pe lângă informații detaliate despre istoria lui, putem afla și ceea ce s-a întreprins pe parcursul timpului din punct de vedere tehnic de către radioamatori pasionați.

Vremea atât de bună cu noi, i-a permis lui Cătălin să ridice “zburătoarea” pentru o privire de ansamblu a locației și să îl înconjurăm pe Charlie cu tot orizontul minunat din jurul lui. Așa cum se vede și în filmulețul pe care i l-am dedicat, zona este fascinantă și de fiecare dată am impresia că mai este ceva ce, cu siguranță nu am văzut aici sau mi-a scăpat din vedere până acum.

Ne-am gândit că ar fi timp și pentru câteva QSO-uri de pe Vârful Vânturișul în modul de lucru FM pe traiectul undelor ultrascurte. Obiectivul YO-MC086 se află la înălțimea de 1942 m pe partea stângă pe drumul de coborâre de la Complexul Sportiv Piatra Arsă spre Cabana Dichiu. De aici am luat contact cu radioamatori din zona de sud și sud-est a țării, aflați la recepția frecvențelor simplex 145.225 Mhz și 145.500 Mhz.

Și în acest loc ne-am bucurat de pajiștile luminate și încălzite de soarele ce nu se grăbea către apus, de legături interesante cu radioamatori cărora le-am povestit impresii despre ce vedeam.

În ordine cronologică, deși am avut la dispoziție mai puțin timp decât ne-am fi dorit, ne-am auzit în condiții foarte bune cu: Mihai – YO9ILA, Costi – YO9BI, Edi – YO9IBC, Vlad – YO3IHG, Costi – YO4GEP, Constantin – YO3CCB, Ștefan – YO3IBE, Cătălin – YO3FVR/P, Bogdan – YO9BNP, Mircea – YO7HIJ, Marian – YO9HDU, Valentin –  YO3CYU. Condițiile tehnice au fost asigurate de stațiile portabile pe care le-am avut cu noi, dar și antena Yagi cu trei elemente a lui Bogdan.

Mult răgaz nu am mai avut deoarece urma a se însera, iar Bogdan trebuia să prindă ultimul tren spre București. După alte câteva minute de filmare deasupra prăpastiei, am pornit coborârea spre mașina lăsată în vale. Printre norii nehotărâți, razele astrului solar se reflectau în depărtare pe suprafața Lacului Bolboci.

Timpul ne împingea cu repeziciune spre gara din Sinaia unde ne despărțeam de Bogdan, iar în fața noastră am avut în permanență soarele atât de bun al unei zile faine de vară care se încheia dincolo de munți.

’73

Cristina – YO7JYL