Cel puțin în ultima perioadă de timp, am văzut imagini inedite cu barajul de la Vidraru, așa cum n-am mai avut ocazia până acum. El, împreună cu lacul Vidraru pe care îl „păzește”, dar și cu șoseaua munților… celebrul Transfăgărășan, alcătuiesc un ansamblu pitoresc excepțional, celebru pentru meleagurile argeșene.
Nimic deosebit în asta, nici măcar urșii cerșetori deja celebri… să zicem.
Asta deoarece, este ceva normal ca de-a lungul anilor, imaginile spectaculoase cu lacul și barajul de la Vidraru, să fie imortalizate în sufletele multor călători, iubitori de natură și frumos.
Însă, ceva cu adevărat excepțional, este fenomenul antropic pe care avem șansa să îl vedem cu siguranță, o dată în viață. Este vorba de golirea aproape completă și controlată a barajului, în vederea efectuării lucrărilor de retehnologizare a Amenajării Hidroenergetice Vidraru.
După o lungă așteptare, această operațiune este necesară pentru realizarea intervențiilor tehnice asupra echipamentelor hidromecanice ale barajului.
Dincolo de alte idei ce țin de neverosimil sau de tip conspiraționist, scopul este acela de punere în siguranță a întregii structuri și amenajări hidroenergetice, dar și asigurarea funcționării acesteia pentru un nou ciclu de durata unei vieți. Practic, golirea lacului se desfășoară în perioada 1 august 2025 – 28 februarie 2026, în mai multe etape succesive. În fazele finale ale procesului, debitele vor fi evacuate controlat în aval, direct în albia râului Argeș.
Din nou, este foarte important de făcut precizarea că această acțiune se desfășoară în conformitate cu prevederile Legii Apelor, fiind avizată de Administrația Națională Apele Române și beneficiind de Acordul de Mediu emis de Agenția pentru Protecția Mediului.
Ca o glumă bună sau mai degrabă… nu, așa se explică de ce odată cu urcarea spre baraj si trecând prin binecunoscutele tunele pitorești, nu am găsit nicăieri camioanele pe care scrie „Apă Vidraru”, care să încarce „aurul” lichid al României, cu destinația Europa de Vest.
De fapt, contractul pentru retehnologizarea Amenajării Hidroenergetice Vidraru a fost semnat învă din luna iulie a anului 2024. Din date absolut publice, asocierea formată din Electromontaj (lider de asociere), Koncar – Engineering Co. Ltd. for Production and Services şi Butan Grup (subcontractant) a câştigat contractul în valoare de 188,382 milioane de euro, fără TVA. Este o sumă impresionantă, ca și anvergura proiectului pe care îl susține.
Spun ceea ce afirmă specialiștii și anume că, Hidrocentrala Vidraru, pusă în funcţiune pe data de 9 decembrie 1966, utilizează potenţialul hidroenergetic al râului Argeş pe un sector având 28 km lungime, între Cumpăna şi Oieşti, valorificând o cădere totală de apă de 324 de metri.
Lacul de acumulare are un volum total impresionant, de 465 milioane metri cubi, din care 320 milioane metri cubi reprezintă volumul util.
“Aurul” care se adună din pârâurile și izvoarele Munților Fagăraș, nu se măsoară în kilograme sau lingouri, ci în siguranță pentru noi toți și independență energetică de care avem atâta nevoie, mai ales pentru viitor. În plus, este mândria națională de a păstra viu un proiect monumental ridicat prin efortul înaintașilor noștri și mai ales, prin priceperea binecunoscută a românilor.
Cum spuneam, golirea controlată a lacului, a început la data de 1 august 2025 și se va încheia în primăvara anului viitor.
Specialiștii ne spun că nu avem motive de îngrijorare, deoarece capacitatea normală a lacului de acumulare va fi reîntregită în toamna anului viitor.
Așa cum se vede și din imaginile pe care le-am filmat cu ajutorul dronei, zidurile ivite ca „din pământ” acum, nu sunt “ruine misterioase”, ci vechile locuințe existente la momentul respectiv, dar și construcții tehnice folosite la ridicarea barajului cu zeci de ani în urmă.
Așadar, în sine, Vidraru nu ascunde aur, ci munca uriașă a inginerilor și muncitorilor români. În anii ’60, ei au ridicat una dintre cele mai mari și mai trainice construcții hidrotehnice din Europa, cu care noi și generațiile care vin, ne putem mândri.
Atât apa cât și barajul, nu reprezintă o comoară pentru străini, deoarece nu suntem de vânzare, ci este o moștenire a noastră, a României, dar și o parte vitală din sistemul energetic național.
Îmi aduc aminte cu oarecare nostalgie, de legăturile radio pe care le-am avut acum câțiva ani cu regretatul radioamator român stabilit cu mulți ani în urmă în Venezuela – Marcel Faraudo, YV6QD. Dumnealui, neștiind de existența barajului, mă întreba dacă mai există mocanița care trecea prin albia actuală a lacului, de la orașul Curtea de Argeș către Cabana Cumpăna.
De aceea spun că, aceste imagini cu barajul golit, le vedem o dată în viață și ne putem considera bucuroși că suntem contemporani cu asta.
Revenind, interesant și fain de imaginat este că, prin galeria de aducțiune către centrală, nivelul lacului este coborât de la cota 830 metri până la aproximativ 780 metri. Apoi, prin galeriile de fund, până spre 650 metri, pentru a se asigura accesul la toate galeriile și vanele barajului.
În luna octombrie a acestui an, s-a realizat o simulare de o zi ( prima de la accidentul din anul 1974 încoace) cu deversare continuă controlată de maxim 50 m³/s prin vana Johnson, prin galeria de fund numarul 2, care este proiectată pentru un debit maxim de 600 m³/s, 30m/s viteză de scurgere. Absolut impresionant!
De fapt, golirea barajului începută în luna august, a fost nesemnificativă ca nivel, până de curând. La finalul lunii trecute, pe data de 29.10.2025 a început golirea barajului Vidraru în râul Argeș, prin galeria de fund și vana Johnson. Golirea se va efectua, de acum înainte, în mai multe etape, prin uvrajele barajului, în mod special prin galeria principală nr. 2 și vana Johnson.
Să ne imaginăm că ea are un diametru de 5 metri cu 500 m lungime și a fost proiectată pentru un debit maxim de 600 m³/s. Deversarea barajului se va face cu debit controlat însă, prin deschidere parțială, sub 10% din capacitate, corespunzătoare unui debit eliberat de aproximativ 20–47m³/s.
Această operațiune este realizată sub control strict, pentru a evita orice risc de fisuri, eroziune internă sau infiltrații în roca muntelui.
Cum spuneam, reumplerea este programată în toamna anului 2026, odată cu barajul modernizat anti-seism/inundații. Conform autorităților, acest proiect de anvergură, este unul cheie pentru susținerea energiei verzi, atât de necesară în prezent, dar și viitor.
Citând datele tehnice, Barajul Vidraru, construit între 1961-1966 pe râul Argeș în Munții Făgăraș, județul Argeș, este o structură impresionantă, în arc dublu din beton (166 m înălțime, 307 m lungime coronament), clasat la momentul inaugurării pe locul 5 în Europa și locul 9 mondial ca mărime. Astăzi, Vidraru se află pe locul 5 în Europa și locul 27 în lume. Cum spuneam, lacul de acumulare are un volum impresionant de 465 mil. m³, suprafață 870 ha, cu o lungime 14 km și este folosit pentru energie (400 GWh/an), irigații și anti-inundații.
Hidrocentrala Vidraru este subterană, amplasată într-o cavernă la 104 metri sub râul Argeș, lângă satul Căpățâneni, pe malul drept. Apa ajunge prin galeria principală de aducțiune continuată cu castelul de echilibru (anti-lovituri de berbec) și puțul forțat vertical de aproximativ 100 m — fluxul fiind gravitațional din lac.
Pe lângă aceasta, există și un aport secundar din galeriile laterale sud și nord. Apa ajunge prin galeria de aducțiune și prin distribuitoare în turbine, care transformă energia apei în energie mecanică și apoi în energie electrică prin generatoare.
La final, apa uzinată este evacuată prin galeria de fugă ce are aproximativ 12 km lungime. Apoi se deversează în canalul de la Oiești, revenind astfel în cursul râului Argeș din care se alimentează inclusiv capitala.
Deși doar îmi imaginez, hidrocentrala deține o rețea impresionantă: 42 km de galerii, vane hidromecanice, elemente ca senzori seismici, drenaj și stații pompe și chiar lift tehnic în interiorul barajului pe toată înălțimea lui.
Pentru că am precizat mai devreme de anul de referință 1974, atunci a existat un incident tragic: pe data de 6 iulie, revizia la vana plană de golire a rupt galeria de fund din cauza eroziunii și/sau a infiltrațiilor. Din păcate, evenimentul s-a soldat cu 2 morți, viitură locală și risc inundații masive: la Curtea de Argeș într-un intrerval de 20 minute și apoi Pitești în 72 minute, cu un nivel de până la 12 metri de apă. Ar fi însemnat o catastrorofă. A fost consolidat rapid prin injectări cu ciment, rezistând cu succes cutremurului cumplit din anul 1977 (magnitudine 7,2 grade pe scara Richter). Aceeași galerie se folosește acum pentru golire controlată.
După multe speculații care au circulat de-a lungul timpului de genul că „barajul este fisurat”, apare întrebarea firească despre cât de sigur este barajul Vidraru. Specialiștii spun că el fost proiectat să reziste pentru seisme cu magnitudinea de aproximativ 8 grade și viituri extreme. Testat la seism în anul 1977, dar și în anii 2023 – 2024 cu umplere la 98% capacitate, nu au existat fisuri. Tot specialiștii afirmă că, fiind o structură masivă din beton armat (bază 25 m și coronament de 6m) + galerii supraveghere (senzori fisuri/presiuni), toate acestea fac cedarea naturală, practic imposibilă. Iar cu această modernizare, devine și mai indestructibil, pregătit să facă față cu succes tuturor provocărilor.
Cu mândrie că sunt argeșeancă, copilărită prin munții dragi ai Făgarașilor, am înotat de nenumărate ori în apa rece și vie a Lacului Vidraru. Ce am simțit? A fost energia apei din izvoarele acestui pământ românesc.
A fost răcoarea dătătoare de viață a aurului din pământ, a fost bucuria integrării într-un tot unitar, a frumuseții sălbatice a naturii.
A fost încântarea măreției munților și a ecosistemelor create de microclimatul local.
A fost moștenirea lăsată de străbuni, de istoria zbuciumată a locului, care a rezistat păstrându-și libertatea nealterată și sacrificiile care au dus la realizarea proiectelor cu care ne mândrim și azi.
Cristina – YO7JYL
Surse citate – Wikipedia, Asociația Montană „Vidraru”