Legături în eter de la malul mării

Este foarte adevărat că am ratat întâia zi din luna lui mai în cadrul perfect și albăstriu al mării, dar cred că a fost mai bine așa. Aglomerația zilelor libere se dusese, nici nu-i vedeam rostul, iar litoralul se reîntorsese la liniștea de dinaintea furtunii “muncitorești”. De fapt și acum planurile noastre fuseseră altele, dar lucrurile au luat o altă întorsătură … ceva de genul 180 de grade. Cumva inițial, vedeam în fața ochilor niște piscuri golașe ori acoperite cu resturi peticite de zăpadă. Aveam stațiile portabile și cea mobilă gata de drum, iar antenele erau deja pregătite, gândindu-ne să schimbăm de pe culmi montane câteva controale în unde scurte și ultra scurte. N-a fost să fie așa, iar planurile s-au schimbat pe ultima sută de metri în direcția opusă.

Astfel, alături de Cătălin – YO7GQZ am pornit la ceas de seară pe drumul întins al autostrăzilor A1 spre București și A2 către Constanța. Soarele se tot ducea la culcare, noi îl lăsam în urmă și cu fiecare kilometru către Marea Neagră, ne îndepărtam și noi de flăcările lui.

În permanență cu noi s-a aflat nodul mobil RoLink, așa încât de-a lungul traseului unde nu a fost cale de comunicare prin accesarea altor repetoare sau noduri locale, am putut ține legătura cu lumea prin intermediul lui. Eram urmăriți și pe harta APRS și știam că vom ajunge la destinație după umbra întunericului.

Bogdan – YO3IXW se afla și el la malul mării și urma să ne întâlnim lângă valurile înspumate. Aveam de gând să ridicăm niște antene, să împletim în eter niște QSO-uri, dar în același timp să ne și bucurăm de linia orizontului, acolo unde  azuriul cerului se unește cu vapoarele din larg.

Așadar, planurile erau mărețe, nu știam cât vom realiza din ele, dar în principiu, scopul nostru dincolo de asta era să fim împreună și să petrecem niște ore în compania selectă a mării.

A doua zi spre dimineață, din brațele gigantice ale întinderii albastre, s-a înălțat și soarele într-un tablou fascinant, cu lumina sa dătătoare de viață. Urma o zi lungă, senină și caldă, iar despre apa mării … aveam să aflăm.

Ne-am organizat rapid și eficient, așa încât să nu pierdem prea mult timp prin oraș, că doar venisem pentru marea cea mare…

După vreo jumătate de ceas, am ajuns în sfârșit pe plajă. Nu se schimbase nimic în ritmul milenar, neîntrerupt și neobosit al naturii, iar prezența noastră acolo a încercat să nu lase nici o amprentă, să nu strice nimic din sălbăticia locului.

Valurile se întindeau curioase înspre noi, nelăsându-ne să ne dăm seama până unde vor să ajungă și unde putem amplasa antenele. Una dintre ele era o antenă verticală de tip ground plane pentru banda de 14Mhz (pe care Bogdan a împrumutat-o de la Mihai – YO3CPR), iar cealaltă … pe care am cărat-o eu, era tot o verticală, dar pentru banda de 28Mhz.

M-am descălțat pentru că vroiam să simt sub tălpi nisipul călduț și scoicile sparte de valuri. Mă bucuram nespus că sunt acolo, lângă marea neatinsă, în adierea brizei și a mirosului sărat. Priveam în zare încercând să deslușesc unde se termină marea și unde începe cerul? Aveau aceeași nuanță care mă deruta și doar vapoarele de la limita orizontului îmi răspundeau tacit la întrebare.

Din când în când, vedeam câte un pescăruș grăbit cum săgeta cerul aruncându-se apoi în mare, în căutarea hranei preferate.

Până să mă trezesc la realitate și să cobor totuși cu picioarele pe nisip, colegii mei deja scoseseră bagajele din mașină și se apucaseră de treabă. Luaserăm cu noi cele necesare pentru montarea antenelor, cutii umplute cu diverse… de la ciocan și chei, până la diverse mărimi de șurubelnițe pentru că, nu-i așa?! Radioamatorul priceput are de toate la el.

Pe măsuța lui Bogdan au fost așezate stațiile cu vedere la mare: un ICOM 706 și un transceiver MCHF, după care ne-am ocupat să ridicăm și antenele. Bogdan a potrivit unghiurile sârmelor de la undița antenei, în timp ce eu mă străduiam să o păstrez în poziție dreaptă.

Au urmat legăturile cu stații aflate la distanță mică și anume YO4PX – Feri (Constanța), dar am salutat și radioamatori de foarte departe, în Cipru ( 5B4AXP/p) sau Israel (4X7OL). Toate QSO-urile au fost interesante, unind diverse zone ale lumii, după care am luat o pauză în care merita să încercăm marea cu degetul.

Cătălin – YO7GQZ s-a gândit că apa merită mai mult decât o simplă privire, asa că s-a aruncat în valuri pentru prima dată în acest an. Curajul meu s-a limitat doar la suflecatul pantalonilor până la genuchi, în timp ce un val mai înalt pe care l-am calculat greșit avea alte planuri.

Nu știu când a trecut timpul și soarele de după-amiază s-a ascuns printre nori… la fel nu știu prin ce locuri s-au mai strecurat și undele radio. Chiar nu-mi dau seama nici când a trecut ziua cu ale ei momente faine, iar seara începea a se lăsa încet pe mare. În zare, ce-i drept în miniatură, se vedeau navele care își urmau drumul bine știut, pescărușii care strigau neobosiți în zborul lor și aceeași adiere de vânt cu mirosul ei specific de mare.

După apus am pornit spre Constanța, în tăcerea nopții care se apropia. În urma noastră a ramas marea … și din nou își întindea către noi valurile înspumate… parcă pentru a nu ne lăsa să plecăm, deși nu ne mai putea atinge. Tot în urmă a rămas și plaja sălbatică împreună cu ale ei scoici părăsite.

’73

Cristina – YO7JYL