Azi o să vă povestesc despre un alt gen de drumeție. Este de fapt un fel de călătorie. Și nu una oarecare, ci… poate cea mai specială dintre toate. Asta deoarece, mă gândesc la o călătorie în interiorul nostru, al fiecărui EU. Este un drum spre conștiinta de sine, privitor la sarcina pe care o avem fiecare dintre noi, când vine vorba despre datoria de om si cetățean, în mod simultan. Vorbind despre asta, întotdeauna mă încearcă multe sentimente. Dacă stau bine să le analizez pe fiecare dintre ele, dintre toate cel mai pregnant este cel de drag, amestecat cu un pic de dor. De ce? Pentru că pe acest blog, pe care încă de la început l-am numit un soi de album cu imagini și impresii din destinațiile unde am călătorit și drumețit, am spus cu foc despre locuri atât de frumoase din România și nu numai.
Am povestit cu DRAG despre țărișoara asta minunată, începând cu natură, floră, faună, geografia formelor de relief pe care le-am traversat de mulți ani încoace și terminând cu oamenii pe care i-am întâlnit și amprenta pe care ei au lăsat-o asupra mea, ca amintiri, în interacțiunea cu ei.
De ce vorbesc cu DOR? Pentru ca România nu este o țară izolată. Am călătorit în țările vecine, în special în cele din Europa de vest, unde am petrecut vacanțe minunate, cu răsărituri și apusuri de neuitat.
Mă întrebam: oare aș putea trăi acolo? Îi priveam pe oamenii de dincolo de granițe, în rutina lor de zi cu zi și inevitabil făceam comparație cu rutina mea. Apoi la fiecare reîntoarcere din vacanță, de îndată ce treceam granița și pășeam pe pământ românesc, mă simțeam cu adevărat acasă, simțind cât de dor mi-a fost de România.
În toate țările europene prin care am colindat, m-am simțit la fel de liberă ca în România. M-am plimbat cu bicicleta prin toate capitalele traversate de Dunărea neobosită și am hrănit lebedele indiferent de țara unde se aflau.
Am înotat liberă în lacurile și mările Europei, la fel ca ceilalți turiști europeni. Am privit spre cerul unic și la fel de albastru, indiferent de pajiștea pe care am stat, indiferent de țară.
Am închis ochii când ploaia de vară s-a scuturat dintr-un nor rătăcit, indiferent de meleagurile pe care le-a udat.
Am vorbit cu localnicii, având aceeași curiozitate de a afla informații noi despre tradiții și obiceiuri, neținând cont că ne aflăm în Romania sau în altă țară.
Această călătorie în interiorul nostru, al conștiinței fiecăruia dintre noi, este cea decisivă ASTĂZI. Este cea mai importantă călătorie spre viitor și în realitatea de care va depinde viitorul nostru ca neam, ca identitate, ca istorie, ca țară, ca un tot unitar împreună cu celelalte țări europene.
Nu am uitat nici de frații nostri moldoveni de dincolo de Prut, alături de care am petrecut clipe minunate în urmă cu câțiva ani.
Suntem un popor cu drepturi depline în Europa, cu liberă circulație în spațiul Schengen, localizați strategic în sud-estul bătrânului continent. Și atunci? Haideți să ne întrebăm conștiința, dar și inima: cât de greu a fost acest drum, de 35 ani încoace? Ce vrem pentru România, pentru noi, dar și pentru copiii noștri? Cât de mândri suntem de ceea ce am realizat noi, ca popor și ce putem dovedi istoriei și înaintașilor nostri despre ceea ce am făcut cu moștenirea lăsată cu sângele vărsat de-a lungul anilor?
Când vom păși „dincolo”, ce le putem spune tinerilor și copiilor care și-au pierdut viețile în zilele sângeroase ale Revoluției Române din decembrie 1989? Pentru ce au murit ei? Care a fost cauza lor? Au vrut libertate? Da, așa cum vrem și noi azi. Au vrut democrație? Au luptat pentru o viață mai bună? Au murit pentru ca noi să putem vota în mod liber? Au căzut cu drapelul României în mâini, dar și în suflet pentru totdeauna? Da! Pentru ca noi…astăzi, să îl putem arbora de Ziua Națională, în orice colț de lume ne-am afla, cu sânge de român în vene.
Astăzi am votat pentru locul câștigat și meritat de România alături de celelalte țări surori în Europa, pentru libera circulație pe șoselele bătrânului continent.
Am votat cu ochii închiși, dar cu inima deschisă pentru parteneriatul strategic euro-atlantic, pentru educație, pentru democrație, pentru libertatea de exprimare, pentru normalitate și pentru bucuria gândului că ziua de maine ne aduce optimism. Te iubim, dragă Românie!
Cristina – YO7JYL
UPDATE – 19 mai 2025: România a ales! Suntem mulți și puternici în fața oricărei provocări. România a ales libertatea și democrația. România a ales normalitatea, iar românii au dovedit că își iubesc țara!
Frumos articol, ce pot sa zic eu ca ne lipseste, e faptul ca nu suntem uniti si ca devenim influentabili pentru ca nu ne facem timp sa ne informam. Parca e blestemat poporul asta, pacat de tara frumoasa. Si pacat ca suntem iar divizati in 2 tabere ca atunci in pandemie….In rest toate cele bune de la noi!
Mulțumesc mult, Adi! Suntem alături de România, în drumul ei european.
Sperăm ca mâine să fie bine!
Cristina