Despre copilărie? Da, ea încă este, undeva în interiorul nostru și vom rămâne mereu copii, indiferent de vârstă. Este acel ceva… ascuns în noi, acea reminiscență din anii prunciei, care nu s-a pierdut. Va rămâne pentru totdeauna, chiar daca ni se pare că la momentul respectiv al vieții, nu a fost îndeajuns. Copilăria a fost mereu în sufletul nostru, doar că am uitat să ne aducem aminte de ea. Chiar dacă anii au spus altceva, odată cu trecerea lor, greu mai iese la iveală ceva ce ne determină să ne bucurăm de fapte mărunte. Doar nu suntem copii, nu?!
Copilăria? Este etapa firească prin care trecem, dominată în primul rând de învățare, dar cum? Învățare prin joc și joacă, exemplu și repetiție, determinare și voință. Păi și?! Iată-ne, adulți, pregătiți pentru viață și mai ales, pentru provocările ei. Dincolo de toate astea, cu rutină, cu probleme, dar mai ales, cu speranță, încercăm să le rezolvăm pe toate, parcă niciodată pregătiți pentru următorul hop în viață.
Dar, ce rost au toate cele spuse aici? Au vreo noimă? Din punctul meu de vedere, da. Asta deoarece, măcar o dată pe an, ne aducem cu toții aminte că am fost copii, că avem copii sau poate ei, la rândul lor, au copii. Ziua internațională a copilului, este sărbătorită sau poate doar amintită, în fiecare colțișor de Terra. 1 iunie este prima zi de vară calendaristică, dar si reîntoarcerea, măcar pentru o zi, la originile noastre, indiferent de ființă, la simțămintele noastre de copii. Chiar dacă pentru unii este mai greu de pătruns în acel loc ascuns din suflet, el există! Copilăria trece, la fel ca și anii din viața noastră, însă… acea copilărie din interiorul nostru, va rămâne până când nu vom mai fi pe acest pământ.
Revin… ce rost au toate aceste rânduri, aici? Este simplu: ne-am reîntors cu toții în copilărie. Haideți, să ne imaginăm puțin! Mai știți avioanele din hârtie pe care cel puțin o dată, le-am construit fiecare dintre noi, modelând inocent o foaie de hartie ruptă dintr-un caiet de școală, care eventual nu ne era foarte drag, gândindu-ne la materia pe care o găzduia între filele lui? Câți dintre noi am urmărit traiectoria avionului respectiv, cu dorința ascunsă ca el să zboare măcar cu o secundă în plus sau cu un metru mai departe de cel al colegului de bancă, cu care intram subit în competiție, într-una din pauzele orelor de școală?
Exact asta am făcut și noi astăzi, cu ocazia zilei internaționale a copilului.
Am urmărit cu interes și emoție traiectoriile avioanelor care au scăldat în bucuria copilăriei, cerul albastru de deasupra orașului Pitești.
La fel ca și noi, s-au reîntors în copilăria din sine, cei de la Aeroclubul Teritorial Henri Coandă din Pitești.
Cu gândul la cei mici, ei au organizat Porțile Deschise la Aerodromul de la Geamăna. Este locul de unde își iau zborul avioane de școală, planoare, dar și parașutiști, în dorința lor de a înfrunta gravitația, dar și de a demonstra că până la cer mai este doar un pas.
Pe parcursul a șase ore de reîntoarcere în copilărie, să zicem… cu ajutorul unei mașini a timpului, cei de la Aerodromul Geamăna, ne-au oferit demonstrații aeriene cu planoare, dar și cu avioane de acrobație și ultra ușoare.
Am avut posibilitatea de a vedea o expoziție statică cu aeronavele din dotare, dar și expoziție și zbor cu aeromodele.
În plus, doritorii au putut avea parte de un zbor de agrement cu avionul, dar și cu planorul.
În pauzele dintre zboruri, cei mici s-au putut delecta cu workshop-uri interactive. A fost un mod constructiv de a-și dezvolta abilitățile și de a-și testa imaginația, când vine vorba de cuvântul „ZBOR”.
O dronă agricolă, de categorie grea, îi fascina pe cei din public cu filmări, survolând aerodromul.
O mare bucurie ne-a fost oferită de către forțele de intervenție în caz de urgență alcătuite din poliție, pompieri și echipaje SMURD.
A fost pentru prima oară când am urcat într-o mașină de poliție (sper să rămână și singura dată).
Ca la școală, am ascultat descrierea dotării unei autospeciale de pompieri.
I-am admirat pe cei care, deși erau acolo la datorie, gata oricând să intervină în caz de nevoie, aveau chipurile liniștite.
De ce? Cu siguranță și ei găsiseră resurse interioare să se reîntoarcă măcar pentru o zi, la anii copilăriei.
Cât de bine m-am simțit? Exact așa cum se simte un copil care primește un cadou cu ocazia zilei de 1 iunie.
De ce? Pentru că de ani buni ne fascinează tot ce ține de avioane, elicoptere, echipamente și aparate de zbor de tipul dronelor. Să fie reminiscențe ale unor visuri din copilărie, oare? Nu mai contează.
Momentele petrecute la aerodrom, m-au reîntors cu inima într-o etapă de viață unde există doar bucurie, inocență, entuziasm necondiționat, curajul de a îndrăzni, încredere că se poate și optimism la superlativ.
În plus, am simțit mândrie pentru că avem modele de urmat, dar și speranță că viitorul ne este asigurat de acești copii care azi au dovedit multă curiozitate și dorința de cunoaște, chiar și cerul albastru.
Cristina – YO7JYL